RSS

Monthly Archives: November 2010

Placerea de a…sta

In ultima vreme am fost foarte ocupata cu tot felul de lucruri. Nu, nu sunt un mare om de afaceri sau un medic renumit…Nu. Sunt doar o eleva care vrea sa aiba un viitor…bun.

Insa acest lucru m’a epuizat. Chiar nu stiu de cand nu am mai stat pur si simplu pe canapea, uitandu’ma pe peretii, plictisindu’ma… Mereu am cate o treaba…Ori imi fac teme, ori trebuie sa fac curat in camera, ori trebuie sa plec undeva…

Dar imposibilul se va intampla…Astazi o sa stau toata ziua. Nu o sa fac nimic decat sa stau si sa ma uit pe peretii scolii. O sa ma relaxez si nu o sa’mi pese de nimic. O sa ma plictisesc si abia astept!…O bucatica de Paradis in Iad…

XOXO,

Obositul Glas Din Umbra

 
2 Comments

Posted by on November 17, 2010 in Pagini de Jurnal

 

Sangerand

Sangerez…si nimeni nu este aici sa ma ajute…. Pritenii? Nu, ei m’au dezamagit de asta data. Ele. Persoanele in care aveam cea mai mare incredere…m’au lovit…m’au distrus… Si am ajuns din nou in acel stadiu in care nu mai am incredere in nimeni…

Cum s’a intamplat? Nu asta conteaza, ci ce s’a intamplat. M’au ranit si m’au lasat singura sa sangerez. Sa sufar in tacere cum o fac mereu…

Cand totul a fost spus si facut,am iesit din incapere cu talpile arzand, nemaiuitandu’ma inapoi la nimeni. In acel moment nu’mi pasa de nimeni…nu’mi pasa de ele, nu’mi pasa de L. Eram din nou singura si simteam un gol in inima.

Procesul de constientizare a fost lent… Am trecut prin zeci de sentimente intr’o ora si abia la final mi’am dat seama ce sa intampla. La inceput am simtit durere si singuratate, apoi a urmat melancolia si o stare de somnolenta. Furia a patruns in inima mea apoi si a facut ravagii. Dezgust…fata de mine si fata de ele. Eram scarbita de situatie si de tot ceea ce se intampla. Si apoi sentimentul hotarator: indiferenta!

Asa ca mi’am continuat drumul cu un zambet pe fata, tradundu’mi lupta din suflet…

 
4 Comments

Posted by on November 10, 2010 in Povestea unei simple adolescente

 

Tags: , , , ,

Fact- Buddies

Recunosc. Sunt o fata ciudata. Si… in afara faptului ca imi place de baieti, sunt prietena buna cu multi dintre ei. Si stiu exact unde s’a produs eroarea, asa ca va voi povesti pe scurt:

Cand familia noastra a cumparat primul calculator l’a rugat pe cel care a instalat Windows’ul si toate alea sa instaleze si cateva jocuri PENTRU FETE. Cum e omul/romanul mai…normal ca a facut total invers si a pus jocuri pentru baieti(gen GTA 3, NSF etc) Eu mica si inconstienta am inceput sa ma joc si am inceput sa iubesc aceste jocuri si am devenit cum se zice…mai baietoasa.

Si, incheind aceasta paranteza intelege’ti de ce printre prietenii mei cei mai buni sunt rataciti si 2 baieti. Ma bucur ca ma inteleg bine si cu baieti si astfel pot sa inteleg mai bine ce gandesc aceste fiinte. Oricum…acesti 2 baieti sunt pe placul meu…sunt foarte  comunicativ, cu picioarele pe pamant si cu un grad ridicat de inteligenta.:)

Asa ca…sunt recunoscatoare pentru acest lucru…si chiar daca pare un lucru banal…am vrut sa impartasesc acest lucru cu voi…

XOXO,

Glasul din Umbra

 
Leave a comment

Posted by on November 9, 2010 in Pagini de Jurnal

 

Tags: , , , , , ,

Introducere

Cine sunt eu? Multi isi pun intrebarea asta…este deja un cliseu. Si cu toate astea, cine sunt cu adevarat? Pretind ca ma stiu, ca imi cunosc sufletul, dar de fapt habar n’am! Habar n’am cine sunt! Habar n’am ce simt! Habar n’am cine imi e prieten si cine dusman! HABAR NU AM!

Sunt un nimic, un nimeni pentru ca nu stiu ce e in creierul si inima mea! Pentru ca de fiecare data cand il vad ma indragostesc si pentru ca de fiecare data cand ne despartim ma amagesc. Pentru ca sunt o romantica ce iubeste melancolia si dramatismul, care iubeste sa complice lucrurile.

Cine este el? Un Fat-Frumos de al meu…sa’i spunem…L. Cine este acest L? Un simplu baiat care m’a vrajit.

Si asa incepe povestea pe care am sa v’o povestesc voua, strainilor.

 
 

Tags: , , , , , , , ,

Parintii…

Parintii…o tema foarte comuna si de discutata de adolescenti. Cum si eu sunt unul dintre ei si eu vorbesc despre acest lucru. Sincer…nu’i inteleg… Stiu ca tot ceea ce fac este pentru binele nostru si se gandesc in perspectiva, la viitorul nostru…bla, bla.

Insa totusi nu’i inteleg. Este ca si cum ei nu au fost niciodata copii, adolescenti, parca ei nu au avut niciodata prieteni, iubiti, intalniri… De multe ori m’am gandit ca poate asa sunt doar parintii mei si ca am avut eu ghinion, insa vad ca nu sunt singurii.

As putea scrie multe randuri palavragind despre toate “nedreptatiile” pe care parintii ni le fac, insa cu totii suntem constienti de ele.

Asa ca, orice om care a gasit o cale de a’i intelege sau niste solutii de a suporta aceste conflicte intre generatii, sa le impartaseasca si celor mai putin experimentati…:)

XOXO,

Glasul din Umbra

 
7 Comments

Posted by on November 3, 2010 in Pagini de Jurnal

 

Tags: , , , , , ,